3 definiții pentru laureare
Explicative DEX
LAUREA vb. I. tr. 1. A încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. 2. tr., refl. A trece examenul de doctorat (în unele țări, ca Italia). [Pron. la-u-re-a, p. i. laureez, 3,6 -ează. / < it. laureare].
LAUREA vb. I. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite. II. tr., refl. (în unele țări) a trece examenul de doctorat. (< laureat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
laurea vb., ind. prez. 3 sg. și pl. laurează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: laureare
laureare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||