laur^2[1] sm [At: HEM III, 2968 / E: ns cf laur¹, balaur] (Mtp; csnp) Balaur. corectat(ă)

ALAUR – LAUR.

laur s.m. I (bot.) 1 Laurus nobilis; dafin, <reg.> boroștean, ciumăfaie, lurbăn, turbare. 2 (și laur-porcesc) Datura stramonium; ciumăfaie, foaia-ciumei (v. foaie), <livr.> datură, <înv. și reg.> măslag, <reg.> arici¹, boii-pruncilor (v. bou), bolândariță, bolânzeală, borciu, buruiana-bureților (v. buruiană), ciuma-fetei (v. ciumă), cornută (v. cornut), faie, godină¹, iarba-dracului (v. iarbă), măr-ghimpos (v. măr¹), mărul-porcului (v. măr¹), măselar, nebuneală, papuc, părul-porcului (v. păr), pleoască, ploșcan, porculean, porculeț, purcel, sarsalam, scaiete, tat, tatin, tătulă, turbare, turbare-cornută, turbăciunea-câinelui (v. turbăciune), turbărie², <latin.; înv.> stramoniu. 3 laur-de-China = Cinnamonum camphora; camfor, <rar> camforar. 4 (reg.) v. Alior. Euforbie. Laptele-câinelui (v. lapte). Laptele-cucului (v. lapte) (Euphorbia cyparissias). II fig. (la pl. lauri) apologie, cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, <fig.> dafini (v. dafin), <fig.; înv.> lucire, ofrandă, umbrire.