laufăr sm [At: L. ROM. 1953, nr. 6, 87 / V: (reg) lou~ / Pl: ~i / E: ger Laufer] (Reg) Muncitor care încarcă vagonetele în mină Si: vagonetar.

laufăr s.m. (reg.) v. Vagonetar.

láufăr, laufări, s.m. (reg.) 1. Personaj din jocurile cu măști, care cere acordul gazdei dacă ceata de colindători poate intra în curte: „Laufărul poartă costum alb, toită înfășurată cu tricolor” (Bilțiu, 2007: 141). 2. Minerul care încarcă vagonetele la suitor și formează trenurile. – Din germ. Läufer „alergător, curier” (MDA).