láufăr, laufări, s.m. (reg.) 1. Personaj din jocurile cu măști, care cere acordul gazdei dacă ceata de colindători poate intra în curte: „Laufărul poartă costum alb, toită înfășurată cu tricolor” (Bilțiu, 2007: 141). 2. Minerul care încarcă vagonetele la suitor și formează trenurile. – Din germ. Läufer „alergător, curier” (MDA).