latinizare sf [At: FM (1847), 44¹/28 / S: ~isa~ / E: latiniza] 1 Introducere de cuvinte latine într-o limbă, pe cale savantă Si: (înv) latinizație (1). 2 Conferire a unei forme apropiate de cea originară unor cuvinte de origine latină Si: (înv) latinizație (2). 3 Conferire a unei forme latine cuvintelor de altă origine Si: (înv) latinizație (3). 4 (D. o limbă) Conformare cu principiile latiniste, căpătând astfel un caracter artificial Si: (înv) latinizație (4). 5 (Rar) Romanizare. 6 (Rar) Transpunere în limba latină (32). 7 (Rar) Adoptare a limbii latine (37) ca limbă de manifestare științifică, culturală, religioasă etc. Si: (înv) latinizație (6).

LATINIZARE s. f. Acțiunea de a latiniza. Sistema de latinizare totală a limbii romînești. ODOBESCU, S. II 337.

LATINIZARE s.f. Acțiunea de a (se) latiniza și rezultatul ei. [< latiniza].

latinizare s. f., g.-d. art. latinizării; pl. latinizări

latinizare s. f., g.-d. art. latinizării; pl. latinizări

latinizare s. f., g.-d. art. latinizării; pl. latinizări

LATINIZARE s. f. (< latiniza < fr. latiniser, cf. lat. t. latinizare): 1. introducere, pe cale savantă, masiv și fantezist, de cuvinte latine într-o limbă și apropierea cuvintelor de origine latină dintr-o limbă de etimoanele lor prin modificarea arbitrară a formelor acelor cuvinte. 2. acțiune de modificare arbitrară a formei cuvintelor străine dintr-o limbă, pentru ca acestea să capete aspect latin.

latinizare s.f. (lingv.) <înv.> latinire, latinitate, latinizație. Reprezentanții curentului latinist și-au propus latinizarea limbii române.