16 definiții pentru lapoviță lapaviță lăpăviță lăpoviță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., sb. lapavica.

lapoviță sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) lăpăv~, lăp~, lapav~ / A și: ~viță / E: bg лаповица] 1 Ploaie amestecată cu ninsoare sau cu gheață Si: (reg) șiclu, șlepoiță, zloată. 2 (Reg) Chiciură.

LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., scr. lapavica.

LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă amestecată cu apă. Era o lapoviță afurisită pe drumuri și vîntul hăuia ca un cîine. PAS, Z. I 176. Oameni și dobitoace au stătut sub lapoviță pînă în zori de ziuă. SADOVEANU, F. J. 431. Pe loc s-a stîrnit un vifor cumplitcu lapoviță în două. CREANGĂ, P. 143. Pe subt atîtea tulpine surpate și în lapoviță înecate... toate cărările se făcuse nevăzute. ODOBESCU, S. III 182.

LÁPOVIȚĂ f. Precipitație atmosferică sub formă de ploaie amestecată cu zăpadă. [G.-D. lapoviței] /<bulg., sb. lapovica

LAPOVIȚĂ s.f. (Mold., ȚR) Ninsoare amestecată cu ploaie. A: Fiind ploaie cu lapoviță. IM 1754, 9r. B: Lapoviță. IM 1730, 14v. Etimologie: bg., scr. lapavica.

lapoviță f. ploaie multă, amestecată cu grindină sau zăpadă. [Serb. LAPOVIȚA].

lápoviță f., pl. e (bg. sîrb. lapavica, id. Rudă cu hîlpav, fleșcăi, pleoscăi). Ploaĭe cu zăpadă, sloată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lápoviță s. f., g.-d. art. lápoviței

lápoviță s. f., g.-d. art. lápoviței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÁPOVIȚĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, (Transilv.) șlepoiță.

LAPOVIȚĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, zloată, (Transilv.) șlepoiță.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lápoviță (-țe), s. f. – Ploaie amestecată cu zăpadă. – Mr. lăpuviță. Bg., sb. lapovica (Cihac, II, 165; Conev 38).

Intrare: lapoviță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapoviță
  • lapovița
plural
genitiv-dativ singular
  • lapovițe
  • lapoviței
plural
vocativ singular
plural
lapaviță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăpăviță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăpoviță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

lapoviță lapaviță lăpăviță lăpoviță

  • 1. Ploaie amestecată cu ninsoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Oameni și dobitoace au stătut sub lapoviță pînă în zori de ziuă. SADOVEANU, F. J. 431.
      surse: DLRLC
    • Pe loc s-a stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două. CREANGĂ, P. 143.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Zăpadă apoasă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Era o lapoviță afurisită pe drumuri și vîntul hăuia ca un cîine. PAS, Z. I 176.
        surse: DLRLC
      • Pe subt atîtea tulpine surpate și în lapoviță înecate... toate cărările se făcuse nevăzute. ODOBESCU, S. III 182.
        surse: DLRLC

etimologie: