LAPON, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

LAPON, -Ă, laponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. – Din fr. lapon.

LAPON², -Ă, laponi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o populație care trăiește în regiunile nordice ale Europei, vorbește o limbă fino-ugrică și se ocupă cu pescuitul, vînatul, creșterea renilor.

LAPON, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Laponia. ◊ (s. f.) limbă fino-urgică vorbită în Laponia. (< fr. lapon)

lapon adj. m., s. m., pl. laponi; adj. f., s. f. laponă, pl. lapone

lapon adj. m., s. m., pl. laponi; adj. f., s. f. laponă, pl. lapone

LAPÓN, -Ă (< fr., lat.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indigenă din N. Pen. Scandinaviei și din V pen. Kola, trăind pe terit. Norvegiei, Suediei, Finlandei și Federației Ruse. Cea mai mare parte a l. duc o viață stabilă, ocupându-se cu creșterea renilor, exploatarea lemnului, pescuitului și vânătoarea și fiind puternic influențați de popoarele țărilor din care fac parte. Vorbesc o limbă fino-ugrică. ♦ Persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care se referă la laponi (1), caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (sau grup de limbi) din familia uralică, ramura fino-ugrică vorbită de laponi. Are trăsături arhaice și o mare fărâmițare dialectală. Prezintă influențe ale limbilor țărilor din care fac parte vorbitorii.