laminator, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~nă~ / Pl: ~i, ~oare / E: lamina + -tor] 1 smf Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare (1) Si: laminorist. 2-5 sn (Rar) Laminor (1-2, 5, 7).

LAMINATOR, -OARE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la laminare. Nicolaie Zărcău i-a adunat pe oțelari și laminatori în hala ce desparte cuptoarele Siemens-Martin de laminor. CĂLUGĂRU, O. P. 324.

LAMINATOR, -OARE s.m. și f. Muncitor specializat în laminare; laminorist. [Cf. it. laminatore].

LAMINATOR, -OARE s. m. f. muncitor calificat în operații de laminare; laminorist. (< lamina + -tor)

LAMINATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operații de laminare. /a lamina + suf. ~tor

*laminatór n., pl. oáre. Mașină de laminat, de redus lamele de metal maĭ groase în lame foarte supțirĭ. – Maĭ des, dar nu maĭ bine, laminór (fr. laminoir).

laminător sn vz laminator

laminator s. m., pl. laminatori

laminator s. m., pl. laminatori

laminator s. m., pl. laminatori

LAMINATOR s. v. laminorist.

laminator, -oare s.m., s.f., s.n. (metalurg.) 1 s.m., s.f. laminorist. Laminatorii prelucrează metalele, aliajele metalice etc. prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2 s.n. laminor.

laminator s. v. LAMINORIST.