laminat², ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: lamina] 1 a (D. materiale care pot fi prelucrate plastic) Care a fost supus operației de laminare (1). 2 a Care a fost prelucrat cu laminorul (1). 3 a (Tex) Prelucrat prin laminare (2). 4 sn Produs metalic obținut prin laminare (1).

LAMINAT, -Ă, laminați, -te, adj. (Despre materiale, în special metale brute, și despre produse finite) Care a fost supus operației de laminare. Muncitorii, tehnicienii și funcționarii de la depozitul de fier laminat al uzinelor Reșița au depășit cu 9 la sută programul de livrare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/2. ♦ (Substantivat, n., mai ales la pl.) Produs metalic (semifabricat sau finit), obținut prin laminare. Prețul de cost pe tonă de laminate s-a redus cu 12 la sută. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/1.

LAMINAT, -Ă adj. Care este prelucrat la laminor. // s.n. Produs metalic făcut prin laminarea unui metal. [< lamina].

LAMINAT, -Ă I. adj. prelucrat la laminor. II. s. n. 1. laminare. 2. produs metalic obținut prin laminare. (< lamina)

LAMINAT ~e n. Produs metalic obținut prin laminare. /v. a lamina

laminat² (produs) s. n., pl. laminate

laminat² (produs) s. n., pl. laminate

laminat (acțiune, produs) s. n., (produse) pl. laminate