LAICISM s. n. Mișcare anticlericală, de sorginte iluministă, susținând independența față de autoritatea ecleziastică, care a apărut la sfârșitul sec. XVIII. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïcisme.

laicism sns [At: VIANU, L. R. 167 / P: la-i~ / E: fr laïcisme] 1 Concepție potrivit căreia instituțiile de stat și culturale trebuie să fie laice (5). 2 Tendință de a conferi un accentuat caracter laic (6) acțiunilor și manifestărilor cuiva. 3 (Ccr) Caracter laic (6) Si: laicitate.

LAICISM s. n. Atitudine, manifestare laică; caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïcisme.

LAICISM s.n. Doctrină a partizanilor laicizării totale a învățămîntului. [Pron. la-i-. / < fr. laïcisme].

LAICISM s. n. 1. doctrină a partizanilor laicizării instituțiilor învățământului. 2. atitudine, manifestare laică; laicitate. (< fr. laïcisme)

laicism s. n.

LAICÍSM (< fr.) s. n. Mișcare anticlericală, de sorginte iluministă, susținând independența de gândire și acțiune față de autoritatea ecleziastică care se manifestă cu preponderență de la sfârșitul sec. 18. Astăzi, principiul neamestecului ierarhiei ecleziastice în treburile civile este împărtășit chiar și de Biserică.

laicism s.n. 1 laicitate. Unele persoane pendulează între laicism și religiozitate. 2 laicitate. Laicismul caracterizează gândirea lui Ion Budai-Deleanu.