lactație sf [At: MAN. SĂNĂT. 313 / V: (îvr) ~iune, lapt~, laptațiune / Pl: ~ii / E: fr lactation, lat lactatio, -onis] 1 Alăptare. 2 Perioadă în care o mamă își alăptează copilul Si: (îvr) alăptare. 3 Proces de formare și de secreție a laptelui prin glandele mamare ale femelelor mamiferelor.

LACTAȚIE s. f. (Franțuzism) Secreția și excreția laptelui; acțiunea de a alăpta un copil.

LACTAȚIE s.f. 1. Formarea și secreția laptelui. 2. Alăptare maternă. [Gen. -iei, var. lactațiune s.f. / cf. fr. lactation, lat. lactatio].

LACTAȚIE s. f. 1. proces de formare și secreție a laptelui. 2. alăptare maternă; perioadă cât o mamă își poate alăpta copilul. (< fr. lactation, lat. lactatio)

LACTAȚIE f. 1) Proces de formare și de secreție a laptelui în glandele mamare. 2) Alăptare a unui copil. ◊ Perioadă de ~ perioada cât este alăptat un copil. [G.-D. lactației; Sil. -ți-e] /<fr. lactation^[1]

lactațiune sf vz lactație

laptație sf vz lactație

laptațiune sf vz lactație

LACTAȚIUNE s.f. v. lactație.

*lactațiúne f. (lat. lactátio, -ónis). Secrețiune de lapte. Alăptare, lăptare.

lactație (desp. -ți-e) s. f., art. lactația (desp. -ți-a), g.-d. lactații, art. lactației

lactație (-ți-e) s. f., art. lactația (-ți-a), g.-d. lactații, art. lactației

lactație s. f. (sil. -ți-e-), art. lactația (sil. -ți-a), g.-d. lactații, art. lactației^[1]

LACTÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Proces fiziologic de formare, secreție și excreție a laptelui din glandele mamare. La femeie apare doar în graviditate, cu 1-2 luni înainte de naștere, menținându-se în perioada alăptării. La femelele mamiferelor apare după prima gestație, continuându-se pe durate diferite (c. 10 luni la vacă, 5 luni la oaie etc.) până la sterilitate.

LACTAȚIE s. v. alăptare.^[1]

lactație s.f. alăptare, alăptat¹, <înv. și pop.> lăptare, <înv. și reg.> aplecare, aplecat¹, aplecătură. Lactația sugarilor se face la intervale regulate.'