opțiuni
  • info
9 definiții pentru lăibărac

Explicative DEX

LĂIBĂRAC, lăibărace, s. n. (Pop.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac.

lăibărac sn [At: TDRG / V: (reg) lai~ / Pl: ~ace / E: laibăr1 + -ac] 1-6 (Reg; șhp) Laibăraș (1-6).

❍ LĂIBĂRAC, LĂIBĂRUC (pl. -ce), LĂIBĂRUȚ (pl. -țe) sn., LĂIBĂRICĂ (pl. -ce) sf. 1 LAIBĂR 1: Zis-a maica că mi-a face Un pieptar și-un lăibărac și m’a da după diac (IK.-BRS.); unde mai pui apoi lăibăricele, mintenele de postav... și cîte alea toate (LUNG.).

LĂIBĂRAC, lăibărace, s. n. (Reg.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac.

Ortografice DOOM

lăibărac (pop.) s. n., pl. lăibărace

lăibărac s. n., pl. lăibărace

Sinonime

LĂIBĂRAC s. v. laibăr, mintean, surtuc.

lăibărac s.n. (reg.) v. Mintean. Surtuc.

lăibărac s. v. LAIBĂR. MINTEAN. SURTUC.

Intrare: lăibărac
lăibărac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăibărac
  • lăibăracul
  • lăibăracu‑
plural
  • lăibărace
  • lăibăracele
genitiv-dativ singular
  • lăibărac
  • lăibăracului
plural
  • lăibărace
  • lăibăracelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăibărac, lăibăracesubstantiv neutru

etimologie:
  • Laibăr + -ac. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.