kalokagathia sfi [At: DN³ / E: gr καλοκάγαθία] (Liv) 1-2 Caracter și conduită a unui om de o probitate scrupuloasă. 3 (În filozofia greacă) Termen care arată idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic.

kalokagathia s.f. 1 (în filos. gr.) Termen care desemnează idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică. 2 Caracterul și conduita unui om de o mare probitate. 3 (estet.) Teorie estetică potrivit căreia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale și ale cunoașterii, pot avea și valoare estetică. • /< gr. καλοκαγαϑια < καλος, „frumos”, και „și”, αγαϑος „bun, virtuos”.

KALOKAGATHIA s.f. (Liv.) Caracterul și conduita unui om de o probitate scrupuloasă. ♦ (În filozofia greacă) Termen desemnînd idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. [< gr. kalokagathia].

KALOKAGATHIA s. f. 1. (Fil.) Idealul educativ, de om dezvoltat armonios. ♦ Armonizare a frumosului și binelui în idealul perfecțiunii. 2. Teorie estetică potrivit căreia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale și ale cunoașterii, pot avea și valoare estetică. (din gr. kalokagathia)

KALOKAGATHIA (cuv. gr. din kalos „frumos” + kai „și” + agathos „bun”) subst. Termen care desemnează, în filozofia greacă, idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică.