kalokagathia s.f. 1 (în filos. gr.) Termen care desemnează idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică. 2 Caracterul și conduita unui om de o mare probitate. 3 (estet.) Teorie estetică potrivit căreia toate valorile superioare ale spiritului, inclusiv cele morale și ale cunoașterii, pot avea și valoare estetică. • /< gr. καλοκαγαϑια < καλος, „frumos”, και „și”, αγαϑος „bun, virtuos”.