KÂRGẤZ, kărgâzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din statul Kârgâzstan. 2. Adj. Care aparține statului Kârgâzstan și kârgâzilor (1), referitor la Kârgâzstan ori la kârgâzi. [Var.: kirghíz,-ă s. m. și f., adj.] – Din fr. kirghise.

KIRGHÍZ, -Ă s. m. și f., adj. v. kârgâz.

kirghiz, ~ă [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr Kirghize] 1-2 smf, a (Persoană) care este originară din Kîrgîzstan. 3-4 smf a (Persoană) care face parte din populația Kîrgîzstanului. 5 smp Popor care trăiește în Kîrgîzstan^[1]. 6-7 a Referitor (la Kîrgîzstan sau) la kirghizi (5). 8-9 a Caracteristic (Kîrgîzstanului sau) kirghizilor (5). 10 sf Limbă vorbită de kirghizi (5). corectată

KIRGHÍZ, -Ă, kirghizi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Kirghizstan. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Kirghizstan. – Din fr. Kirghize.

KIRGHÍZ² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Kirghiztanului sau este originară din Kirghiztan. /< fr. Kirghize

Kirghizi m. pl. popor nomad de origină tătară, răspândit în Turkestan și pe cele două maluri ale Uralului.

kârgấz (referitor la Kârgâzstan) adj. m., s. m., pl. kârgấzi; adj. f., s. f. kârgấză, pl. kârgấze

kirghíz s. m., adj. m., pl. kirghízi; f. sg. kirghíză, pl. kirghíze

KIRGHÍZ, -Ă (< n. pr. Kîrgîz) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe teritoriul Kîrgîzstanului. Mai trăiesc în China, Mongolia, Afghanistan și Pakistan. De religie musulmană sunnită (în majoritate) și creștin ortodoxă. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Kîrgîzstan. 2. Adj. Care aparține Kîrgîzstanului sau kirghizilor, referitor la Kîrghîzstan sau la kirghizi. ♦ (Substantivat f.) Limbă din familia altaică, ramura turcică.