17 definiții pentru jigărit jigărât țigărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

jigărit, ~ă [At: ECONOMIA, 6 / V: jegărât, jeg~, ~rât, (reg) țigărât, ți~ / Pl: ~iți, ~e / E: jigări] (Fam) 1-2 smf, a (Om) tras la față în urma unei boli, din lipsa hranei etc Si: slab, sfrijit. 3-4 smf, a (Om) lipsit de vlagă. 5-6 smf, a (Om) jerpelit. 7-8 smf, a (Reg) (Om) murdar. 9-10 smf, a (Reg) (Om) urât. 11 a (D. plante) Uscat. 12 a (Înv; d. oameni sau animale) Plin de răni. 13 av În mod jerpelit și neîngrijit. corectată

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Familiar) Slab, prăpădit, fără vlagă; sfrijit. Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71. Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76. Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301. ◊ Fig. Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46. – Variante: jigărît, -ă (ȘEZ. XIX 112), țigărít, -ă (NEGRUZZI, S. I 245, RUSSO, S. 50) adj.

JIGĂRÍT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de vlagă; slab. /cf. ung. szigar

jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit.

jigărât, ~ă smf, a vz jigărit2

ȚIGĂRÍT, -Ă adj. v. jigărit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIGĂRÍT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.

JIGĂRIT adj. costeliv, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jigărít, -ă, jigăriți, -te, adj. – (reg.) 1. Slăbit, neîngrijit. 2. Murdar. 3. Învechit. – Cf. magh. szigár „slab” (Scriban, DEX); din jigări (< magh. szigár) (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jigărit, -ă, jigăriți, -te adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit 2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat

Intrare: jigărit
jigărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jigărit
  • jigăritul
  • jigăritu‑
  • jigări
  • jigărita
plural
  • jigăriți
  • jigăriții
  • jigărite
  • jigăritele
genitiv-dativ singular
  • jigărit
  • jigăritului
  • jigărite
  • jigăritei
plural
  • jigăriți
  • jigăriților
  • jigărite
  • jigăritelor
vocativ singular
plural
jigărât adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jigărât
  • jigărâtul
  • jigărâtu‑
  • jigărâ
  • jigărâta
plural
  • jigărâți
  • jigărâții
  • jigărâte
  • jigărâtele
genitiv-dativ singular
  • jigărât
  • jigărâtului
  • jigărâte
  • jigărâtei
plural
  • jigărâți
  • jigărâților
  • jigărâte
  • jigărâtelor
vocativ singular
plural
țigărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigărit
  • țigăritul
  • țigăritu‑
  • țigări
  • țigărita
plural
  • țigăriți
  • țigăriții
  • țigărite
  • țigăritele
genitiv-dativ singular
  • țigărit
  • țigăritului
  • țigărite
  • țigăritei
plural
  • țigăriți
  • țigăriților
  • țigărite
  • țigăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jigărit jigărât țigărit

  • 1. familiar Lipsit de vlagă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: prăpădit scheletic sfrijit slab antonime: zdravăn attach_file 4 exemple
    exemple
    • Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71.
      surse: DLRLC
    • Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76.
      surse: DLRLC
    • Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301.
      surse: DLRLC
    • figurat Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46.
      surse: DLRLC
  • 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: