jidovină sf [At: NEGRUZZI, S. V, 443 / V: (reg) jâdogi~, jâd~, ~oghi~ / Pl: ~ne / E: jidov + -ină] (Reg) 1 Drum între două dealuri. 2 Cea mai scurtă distanță între două locuri. 3 Scobitură pe un mal pe care coboară o cărare. 4 Surpătură pe mal. 5 Râpă abruptă. 6 Tăietură făcută în pământ. 7 Movilă foarte mare de pământ ridicată de oameni. 8 (Pex) Terasă de pământ.

jidovínă f., pl. ĭ și e (bg. dŭždovina, d. dŭžd, ploaĭe, dŭždovnica, apă de ploaĭe). Mold., Trans. Adîncitură saŭ rîpă pe unde se scurge apa de ploaĭe și crește ĭarbă pe care oile o mănîncă cu poftă și se unflă. Șanț (în fundu căruĭa-s treĭ bîrne) pe care se dă drumu butucilor din munte (rev. I. Crg., 5, 126). – În Iașĭ și „rîpă (ponor) în care se aruncă gunoaĭele”.

jâdogină sf vz jidovină

jâdovină sf vz jidovină

jidoghină sf vz jidovină

jidovină s. f., g.- d. art. jidovinei; pl. jidovine

jidovină s.f. (reg.) 1. drum între două dealuri. 2. tăietură naturală într-un mal; năruitură, surpătură de mal. 3. movilă mare de pământ din vechime; măgură, mamelon.

jidovină, jidovine, (jidovenie), s.f. – (reg.) 1. Drum între două dealuri (DAR). 2. Prăpastie, abis (DER). 3. Surpare de mal. 4. Movilă mare de pământ (Porucic). 5. Teren cu hârtoape. ♦ (top.) Jidovină, teren cu gropi, în Baba și Vima Mare (Vișovan, 2008); Groapa Jidovenii, fânațe în Coroieni și Vima Mică (idem). – Din bg. dǔždovina, dǔždovnica „apă de ploaie” < dǔžd „ploaie” (Scriban); din jidov + suf. -ină (MDA).