15 definiții pentru jecmănire jăcmănire jăgmănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jecmănire sf [At: DEX2 / V: jăc~, jăgm~ / Pl: ~ri / E: jecmăni] Jefuire (3).

JĂCMĂNÍ vb. IV v. jecmăni.

JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní] – Din jăcmán (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A stoarce (prin forță sau prin exploatare) bunuri materiale de la un individ sau de la o colectivitate; a jefui. [Albert Kirali] jecmăni și pîrjoli toate cetățile. ISPIRESCU, M. V. 17. ◊ (Complementul e un abstract) Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite, toate dreptățile jecmănite. DEȘLIU, G. 23.

A JECMĂNÍ ~ésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia; a jupui. 2) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin violență; a jefui; a jumuli. /Din jecman

jăcmănì v. a jăfui grozav: pârjoliau și jăcmăniau ISP.

jăcmănésc v. tr. (ung. zsákmányolni. V. jac). Fam. Jăfuĭesc. – Și jăgm- și jugm- (Olt.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă

jecmăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. jecmăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JECMĂNÍ vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni, (fig.) a jumuli, a jupui. (Un negustor care își ~ clienții.)

JECMĂNI vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni. (Un negustor care își ~ clienții.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jecmăní, jecmănesc, vb. tranz. – A jefui, a prăda, a fura. – Din jecman, jăcman „jaf mare” (< magh.) (DEX, MDA).

Intrare: jecmănire
jecmănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecmănire
  • jecmănirea
plural
  • jecmăniri
  • jecmănirile
genitiv-dativ singular
  • jecmăniri
  • jecmănirii
plural
  • jecmăniri
  • jecmănirilor
vocativ singular
plural
jăcmănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăcmănire
  • jăcmănirea
plural
  • jăcmăniri
  • jăcmănirile
genitiv-dativ singular
  • jăcmăniri
  • jăcmănirii
plural
  • jăcmăniri
  • jăcmănirilor
vocativ singular
plural
jăgmănire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.