JADEIT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, folosită în arta decorativă. – Din fr. jadéite.

jadeit sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr jadéite] Varietate de jad (1) compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, utilizată în arta decorativă.

JADEIT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, utilizată în arta decorativă. – Din fr. jadéite.

JADEIT s.n. Varietate de jad cu pete și striații în culori vii și strălucitoare. [Pron. -de-it, pl. -te. / < fr. jadéite].

JADEIT s. n. jad verzui sau albicios, cu luciu sticlos, folosit în arta decorativă. (< fr. jadéite)

jadeit s. n. ◊ „La ultima licitație de pietre prețioase din capitala Birmaniei, cel mai mare interes l-au stârnit obiectele din jadeit, varietate rară a nefritului [...]” Sc. 12 III 81 p. 5 (din fr. jadéite)

JADEIT ~e n. Varietate de jad, de culoare verzuie sau albicioasă. /<fr. jadéite

jadeit s. n., pl. jadeite

jadeit s. n., pl. jadeite

jadeit s. n., pl. jadeite

JADEIT s. (MIN.) jad.

jadeit s.n. (mineral.) jad.

JADEIT s. (MIN.) jad.

JADEÍT (< fr. {i}) s. n. Silicat natural de sodiu și aluminiu din grupa piroxenilor monoclinici, compact, verzui sau albicios, sticlos, întâlnit în roci metamorfice alcaline sau în formațiuni metasomatice de contact; formează mase granulare compacte sau agregate fibroase fine. Utilizat în timpurile preistorice la confecționarea uneltelor și armelor, iar, mai târziu, în arta decorativă, inclusiv a bijuteriilor.