7 definiții pentru izvorâtor (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izvorâtor, ~oare [ At: DOSOFTEI, V. S. 145 / V: (înv) ~rit~ / Pl: ~i, ~oare / E: izvorî + -tor] (Înv) 1 a Care face să izvorască. 2 a Care izvorăște. 3-4 smf, a (Persoană) de la care se trage obârșia. 5-6 smf, a (Persoană) de la care provine ceva.

IZVORÂTOR ~oare (~ori, ~oare) Din care izvorăște. /a izvorî + suf. ~tor

izvoritor a. și m. din care izvorește: marele mucenic Dimitrie, Izvoritorul de mir.

izvorîtór, -oáre adj. (d. izvorăsc). Care face să izvorască: sfîntu Dumitru izvorîtoru de mir.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

izvorâtor (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoare

izvorâtor (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoare

izvorâtor adj. m., s. m., pl. izvorâtori; f. sg. și pl. izvorâtoare

Intrare: izvorâtor (s.m.)
izvorâtor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvorâtor
  • izvorâtorul
  • izvorâtoru‑
plural
  • izvorâtori
  • izvorâtorii
genitiv-dativ singular
  • izvorâtor
  • izvorâtorului
plural
  • izvorâtori
  • izvorâtorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)