7 definiții pentru izvorâtor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
izvorâtor, ~oare [ At: DOSOFTEI, V. S. 145 / V: (înv) ~rit~ / Pl: ~i, ~oare / E: izvorî + -tor] (Înv) 1 a Care face să izvorască. 2 a Care izvorăște. 3-4 smf, a (Persoană) de la care se trage obârșia. 5-6 smf, a (Persoană) de la care provine ceva.
IZVORÂTOR ~oare (~ori, ~oare) Din care izvorăște. /a izvorî + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
izvoritor a. și m. din care izvorește: marele mucenic Dimitrie, Izvoritorul de mir.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
izvorîtór, -oáre adj. (d. izvorăsc). Care face să izvorască: sfîntu Dumitru izvorîtoru de mir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
izvorâtor (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izvorâtor (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izvorâtor adj. m., s. m., pl. izvorâtori; f. sg. și pl. izvorâtoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |