O definiție pentru izvorâre
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
izvorâre sf [At: MINEIUL (1776), 128 / Pl: ~ri / E: izvorî] 1 (D. ape) Ieșire la suprafața pământului a izvoarelor Si: izvorât1 (1), (îvp) izvorâtură (1). 2 Curgere a lacrimilor, sângelui, sudorii Si: izvorât1 (2), (îvp) izvorâtură (2). 3 (Fig) Obârșie. 4-5 (Fig) Apariție (pe neașteptate) Si: izvorât1 (4-5). 6 (Îvp) Oferire cu dărnicie Si: izvorât1 (6).
Intrare: izvorâre
izvorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |