O definiție pentru izvorâre

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izvorâre sf [At: MINEIUL (1776), 128 / Pl: ~ri / E: izvorî] 1 (D. ape) Ieșire la suprafața pământului a izvoarelor Si: izvorât1 (1), (îvp) izvorâtură (1). 2 Curgere a lacrimilor, sângelui, sudorii Si: izvorât1 (2), (îvp) izvorâtură (2). 3 (Fig) Obârșie. 4-5 (Fig) Apariție (pe neașteptate) Si: izvorât1 (4-5). 6 (Îvp) Oferire cu dărnicie Si: izvorât1 (6).

Intrare: izvorâre
izvorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izvorâre
  • izvorârea
plural
  • izvorâri
  • izvorârile
genitiv-dativ singular
  • izvorâri
  • izvorârii
plural
  • izvorâri
  • izvorârilor
vocativ singular
plural