izvorâre sf [At: MINEIUL (1776), 128 / Pl: ~ri / E: izvorî] 1 (D. ape) Ieșire la suprafața pământului a izvoarelor Si: izvorât¹ (1), (îvp) izvorâtură (1). 2 Curgere a lacrimilor, sângelui, sudorii Si: izvorât¹ (2), (îvp) izvorâtură (2). 3 (Fig) Obârșie. 4-5 (Fig) Apariție (pe neașteptate) Si: izvorât¹ (4-5). 6 (Îvp) Oferire cu dărnicie Si: izvorât¹ (6).