6 definiții pentru izvorâtoare
Explicative DEX
IZVORÂTOR ~oare (~ori, ~oare) Din care izvorăște. /a izvorî + suf. ~tor
izvoritor a. și m. din care izvorește: marele mucenic Dimitrie, Izvoritorul de mir.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
izvorîtór, -oáre adj. (d. izvorăsc). Care face să izvorască: sfîntu Dumitru izvorîtoru de mir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
izvorâtor (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izvorâtor (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtori; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izvorâtor adj. m., s. m., pl. izvorâtori; f. sg. și pl. izvorâtoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: izvorâtoare
izvorâtoare substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||