IZOTERMĂ ~e f. 1) Curbă pe o diagramă care unește punctele cu aceeași temperatură. 2) Linie pe o hartă geografică care unește punctele cu aceeași temperatură a aerului, a apei și a solului. /<fr. isotherme

izoterm, ~ă [At: MDT / S și: iso- / Pl: ~i, ~e / E: fr isotherme] 1 a Cu aceeași temperatură medie Si: izotermic (1). 2 a Cu temperatură constantă Si: izotermic (2). 3-4 sf Linie care unește, pe o hartă geografică sau pe o diagramă, punctele cu aceeași temperatură (medie). 5 sf Vehicul de transport cu o instalație specială care menține o temperatură constantă.

ISOTERM, -Ă adj., s.f. v. izoterm.

IZOTERM, -Ă adj. Cu aceeași temperatură medie; cu o temperatură constantă; izotermic. // s.f. izotermă – 1. Linie care unește, pe o hartă geografică sau pe o diagramă, punctele cu aceeași temperatură (medie). 2. Mașină de transport cu instalație specială care menține o temperatură constantă. [Var. isoterm, -ă adj., s.f. / < fr. isotherme, cf. gr. isos – egal, thermos – cald].

IZOTERM, -Ă, izotermi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre transformări fizico-chimice) Care se produce la o temperatură constantă; izotermic. II. S. f. 1. Linie care unește punctele cu aceeași temperatură (medie) a aerului, apei sau solului într-o perioadă determinată. ♦ Curbă care unește pe o diagramă punctele cu temperatură constantă ale unui proces fizico-chimic. 2. Mașină de transport cu instalație specială, care menține o temperatură constantă. (cf. fr. isotherme)

izotermă s. f., g.-d. art. izotermei; pl. izoterme

izotermă s. f., g.-d. art. izotermei; pl. izoterme

izotermă