6 definiții pentru izolaționist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IZOLAȚIONÍST, -Ă, izolaționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Partizan) al izolaționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. isolationniste.

IZOLAȚIONÍST, -Ă, izolaționiști, -ste, adj., s. m. și f. (Partizan) al izolaționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. isolationniste.

izolaționist, ~ă [At: DEX / Pl: ~iști, ~e / E: fr isolationniste] 1-2 smf, a (Adept) al izolaționismului. 3 a Referitor la izolaționism. 4 a Specific izolaționismului. 5 a Care provine din izolaționism.

IZOLAȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la izolaționism. // s.m. și f. Adept al izolaționismului. [Pron. -ți-o-. / < fr. isolationniste].

IZOLAȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al izolaționismului. (< fr. isolationniste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

izolaționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. izolaționíști; adj. f., s. f. izolaționístă, pl. izolaționíste

izolaționíst adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. izolaționíști; f. sg. izolaționístă, pl. izolaționíste

Intrare: izolaționist (s.m.)
izolaționist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ți-o-nist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izolaționist
  • izolaționistul
  • izolaționistu‑
plural
  • izolaționiști
  • izolaționiștii
genitiv-dativ singular
  • izolaționist
  • izolaționistului
plural
  • izolaționiști
  • izolaționiștilor
vocativ singular
  • izolaționistule
  • izolaționiste
plural
  • izolaționiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

izolaționist, -ă izolaționist (2) izolaționistă

  • 1. (Partizan) al izolaționismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: