iută sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~te / E: ger Jute, it iuta] 1-2 Plante anuale cu tulpina înaltă până la 3 m. și groasă de 1-2 cm, cu frunze galbene, ovale, cultivate în regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpină (Corchorus olitorius și capsularis). 3 Fibră textilă obținută din tulpina iutei (1-2), folosită la fabricarea pânzei de sac, a covoarelor etc.

* IUTĂ sf. 🌿 Plantă, originară din India, ale cărei frunze se mănîncă ca și spanacul sau lăptucile și din a cărei scoarță se obțin fibre textile întrebuințate la fabricarea a diferite țesături (Corchorus) (🖼 2687) [germ.].

IUTĂ s. f. Material sub formă de fibre textile obținute din scoarța unor plante originare din India și întrebuințate la fabricarea a diferite țesături (pînză de sac, covoare etc.).

IUTĂ s.f. Plantă din India, din a cărei scoarță se fabrică fire textile. ♦ Produs textil obținut din fibrele acestei plante. [Cf. it. iuta, engl., fr. jute < hind. jhuto, germ. Jute].

IUTĂ s. f. 1. plantă erbacee cultivată în zona tropicală, din tulpinele căreia se extrag fibre textile. 2. fibră textilă obținută din această plantă. (< germ. Jute, it. iuta)

IUTĂ f. 1) Plantă erbacee exotică, cu tulpină înaltă și subțire, folosită în industria textilă. 2) Fibră extrasă din tulpina acestei plante. /<germ. Jute

iută f. plantă alimentară și textilă (Corchorus): frunzele ei suculente se mănâncă ca și spanacul și lăptucile, iar scoarța-i procură fibre textile din cari se fabrică diferite țesături și hârtie.

*ĭútă, V. jută.

* jútă f., pl. e (fr. jute, d. engl. jute, care e scr. juta). O plantă erbacee din familia tiliaceelor originară din India și cultivată maĭ în toate țările calde și a căreĭ scoarță dă niște fibre din care se face o pînză groasă (p. sacĭ, perdele, haĭne ș.a.). Există doŭă varietățĭ (corchorus capsularis și corchorus olitorius). Frunzele celeĭ dintîĭ se mănîncă ca lăptucile. – Uniĭ zic ĭută (după germ. jute).

iută s. f., g.-d. art. iutei

iută s. f., g.-d. art. iutei

iută s. f., g.-d. art. iutei