12 definiții pentru iubit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUBIT, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o altă persoană; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBIT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBIT2, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

IUBIT2, -Ă, iubiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Pe care cineva îl iubește, pentru care cineva are dragoste, îndrăgit de cineva. Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. 2. (Despre ființe, mai ales despre oameni) La care cineva ține mult (simpatizîndu-l, voindu-i binele), pentru care cineva are o afecțiune deosebită; drag. Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301. Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Poetic) Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112.

ĭubít, -ă adj. Persoană pe care o ĭubeștĭ: Julieta era ĭubita luĭ Romeo. Amant, drăguț (cu înțeles maĭ curat).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iubit1 adj. m., s. m., pl. iubiți; adj. f., s. f. iubi, pl. iubite

iubit1 adj. m., s. m., pl. iubiți; adj. f., s. f. iubită, pl. iubite

iubit adj. m., s. m., pl. iubiți; f. sg. iubită, pl. iubite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IUBIT adj., s. 1. adj. v. drag. 2. s. v. drag. 3. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 4. adj. v. drag. 5. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 6. s. v. amant. 7. (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)

IUBIT s., adj. 1. s. drag, scump. (~ meu!) 2. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 3. adj. drag, scump, (fig.) dulce. (Ființă ~.) 4. adj. drag, îndrăgit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 5. s. amant, concubin, prieten, (pop.) amorez, drăguț, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRAU, TREUER FREUND, IST ALLE THEORIE (germ.) cenușie este, iubite amice, orice teorie – Goethe, „Faust”, I: „Graum treuer Freund, ist alle Theorie. Und grün des Lebens goldner Baum” („Cenușie este, iubite amice, orice teorie / Și verde pomul vieții aurit”).

UT AMERIS AMABILIS ESTO (lat.) de vrei să fii iubit, fii vrednic de iubire – Ovidiu, „Ars amandi”, 2, 519.

Grau, treuer Freund, ist alle Theorie (germ. „Cenușie e, prietene scump, orice teorie”) – E un vers (2038) din Faust (partea întîi) de Goethe. Următorul (2039) sună astfel: und grün des Lebens goldner Baum (și verde e al vieții pom de aur). Distihul e pus în gura lui Mefisto, care răspunde unui tînăr școlar ce venise să-i ceară bătrînului Faust sfatul cum să se orienteze în viață și ce studii să îmbrățișeze. În altă operă a sa (Wilhelm Meister), Goethe confirmă părerea că viața îl formează pe om și că, în fața vieții, orice teorie pălește. E ca cenușiul în fața verdelui. Sensul folosirii acestor versuri, devenite în limba germană dictoane, reiese foarte clar din Scrisori cu privire la tactică, în care Lenin, după ce spune că „un marxist trebuie să țină seama de viața vie, de faptele precise ale realității și să nu continue să se cramponeze de teoria zilei de ieri” – citează din Goethe: „Teoria, prietene, e cenușie; numai pomul etern al vieții e verde”. (Opere, vol. 24, pag. 27). LIT.

Intrare: iubit (adj.)
iubit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubit
  • iubitul
  • iubitu‑
  • iubi
  • iubita
plural
  • iubiți
  • iubiții
  • iubite
  • iubitele
genitiv-dativ singular
  • iubit
  • iubitului
  • iubite
  • iubitei
plural
  • iubiți
  • iubiților
  • iubite
  • iubitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iubit, iubiadjectiv

  • 1. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește. DEX '12 DEX '09 DLRLC
    sinonime: drag
    • format_quote Și bădițu meu iubit Din guriță mi-a grăit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. DLRLC
    • format_quote Sufletul meu rîde... Cînd văd mulțămit Publicul meu iubit. ALECSANDRI, T. I 301. DLRLC
    • format_quote Un’ te duci, iubite frate? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. DLRLC
    • format_quote poetic Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
etimologie:
  • vezi iubi DEX '12 DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.