opțiuni
  • info

10 definiții pentru iubeț (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IUBEȚ, -EAȚĂ, iubeți, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. ♦ (Înv.) (Persoană) care face pasiune pentru ceva, care își dorește mult un lucru. – Iubi + suf. -eț.

iubeț, ~eață [At: N. COSTIN, ap. LET I, 53/12 / V: ~bieț / Pl: ~i, ~e / E: iubi + -eț] 1 a (Înv; udp „de”; d. oameni) Căruia îi place ceva sau cineva foarte mult Si: ahtiat. 2-3 smf, a (Pop) Iubăreț (1-2). 4 smf (Cu sens pasiv) Persoană foarte dragă.

IUBEȚ, -EAȚĂ, iubeți, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. ♦ (Înv.) (Persoană) căreia îi place mult ceva, care este amatoare de... – Iubi + suf. -eț.

IUBEȚ ~eață (~eți, ~ețe) și substantival Care iubește mult; pătimaș în dragoste. /a iubi + suf. ~eț

iubeț m. iubitor: el era de felul lui mai iubeț CAR. [Slav, LĬUBIȚU].

ĭubéț, -eáță adj. (vsl. lĭubĭcĭ). Vechĭ. Azĭ iron. Ĭubitor. Subst. Ĭubit, amant.

iubieț, ~eață smf, a vz iubeț

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iubeț (pop.) adj. m., s. m., pl. iubeți; adj. f., s. f. iubeață, pl. iubețe

iubeț (pop.) adj. m., s. m., pl. iubeți; adj. f., s. f. iubeață, pl. iubețe

iubeț adj. m., s. m., pl. iubeți; f. sg. iubeață, pl. iubețe

Intrare: iubeț (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iubeț
  • iubețul
  • iubețu‑
plural
  • iubeți
  • iubeții
genitiv-dativ singular
  • iubeț
  • iubețului
plural
  • iubeți
  • iubeților
vocativ singular
  • iubețule
  • iubețe
plural
  • iubeților
iubieț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iubeț, iubețisubstantiv masculin
iubeață, iubețesubstantiv feminin
iubeț, iubeațăadjectiv

  • 1. popular (Persoană) care iubește mult, care este pătimașă în dragoste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să vă pară toate bune; să vie la voi cel cu cetera și cel cu băutura; și s-aveți muieri frumoase și iubețe. SADOVEANU, B. 7. DLRLC
    • format_quote Era o femeie frumoasă... iubeață. BĂLCESCU, O. II 214. DLRLC
    • 1.1. învechit (Persoană) care face pasiune pentru ceva, care își dorește mult un lucru. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nevastă... iubeață de panglicuțe. GOLESCU, Î. 54. DLRLC
etimologie:
  • Iubi + sufix -eț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.