6 definiții pentru isțeli

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

isțeli [At: VARLAAM, C. 175/2 / V: ~eali / Pzi: ~lesc / E: vsl исцҍлꙗти] (Îvr) 1-2 vtr A (se) vindeca. 3 vt A repara.

ISȚELI vb. (Mold.) A vindeca. Iară după ce-l va boteza și de să va prileji să să isțelească pruncul și să va tămădui. ȘT, 18; cf. DOSOFTEI, VS. ♦ A repara. Vopsitorilor ce nu le îmbla văpsealele bine le-au isțealit. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. iscęljati. Vezi și isțelenie, isțelitor, neisțelit.

isțelésc v. tr. (vsl. iscĕliti). Dos. Cant. Vindec.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

isțeli (-lesc, -it), vb.1. A vindeca. – 2. A îmbunătăți. Sl. iscęljati „a vindeca” (DAR). Sec. XVIII, înv.; împrumut cultural. – Der. isțelitor, adj. (care vindecă); isțe(a)lenie, s. f. (vindecare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

isțeli, isțelesc, vb. IV (înv.) 1. a (se) vindeca, a se mântui. 2. a îndrepta, a repara.

Intrare: isțeli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isțeli
  • isțelire
  • isțelit
  • isțelitu‑
  • isțelind
  • isțelindu‑
singular plural
  • isțelește
  • isțeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • isțelesc
(să)
  • isțelesc
  • isțeleam
  • isțelii
  • isțelisem
a II-a (tu)
  • isțelești
(să)
  • isțelești
  • isțeleai
  • isțeliși
  • isțeliseși
a III-a (el, ea)
  • isțelește
(să)
  • isțelească
  • isțelea
  • isțeli
  • isțelise
plural I (noi)
  • isțelim
(să)
  • isțelim
  • isțeleam
  • isțelirăm
  • isțeliserăm
  • isțelisem
a II-a (voi)
  • isțeliți
(să)
  • isțeliți
  • isțeleați
  • isțelirăți
  • isțeliserăți
  • isțeliseți
a III-a (ei, ele)
  • isțelesc
(să)
  • isțelească
  • isțeleau
  • isțeli
  • isțeliseră
isțeali
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)