ISȚELI vb. (Mold.) A vindeca. Iară după ce-l va boteza și de să va prileji să să isțelească pruncul și să va tămădui. ȘT, 18; cf. DOSOFTEI, VS. ♦ A repara. Vopsitorilor ce nu le îmbla văpsealele bine le-au isțealit. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. iscęljati. Vezi și isțelenie, isțelitor, neisțelit.