ISTROROMÂN, -Ă, istroromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român care trăiește în peninsula Istria și în insula Krk. 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ Dialect al limbii române vorbit de istroromâni (1). – Istria (n. pr.) + român.

istroromân, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: Istria + român] 1 smf, a (Persoană) care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Istria. 3 a Care aparține istroromânilor (1). 4 a Privitor la istroromâni (1). 5 sf Dialect al limbii române vorbit în Peninsula Istria.

ISTROROMÂN, -Ă, istroromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română ce trăiește în peninsula Istria. 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul istroromân. – Istria (n. pr.) + român.

ISTROROMÂN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația românească din peninsula Istria. /Istria n. pr. + român

ISTROROMÎN, -Ă, istroromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația romînească trăind în peninsula Istria din nord-vestul Peninsulei Balcanice și vorbind un dialect al limbii noastre. ♦ (Adjectival) Care aparține populației din Istria.

Istro-Român m. pl. numiți și Rumeri, fracțiune etnică de origină română, pe litoralul Adriaticei, în Istria: vre-o 5000 loc. Graiul lor e caracterizat prin așa numitul rotacism.

istroromân adj. m., s. m., pl. istroromâni; adj. f. istroromână, pl. istroromâne

istroromân adj. m., s. m., pl. istroromâni; adj. f. istroromână, pl. istroromâne

istroromân s. m., adj. m., pl. istroromâni; f. sg. istroromână, pl. istroromâne

ISTROROMÂN, -Ă adj. și s. m. (< Istria + român): 1. termen folosit în sintagmele dialect istroromân și idiom istroromân (v.). 2. locuitor din Peninsula Istria, de pe coasta dalmată a Mării Adriatice, între muntele Učka (Maggiore) și lacul Čepih din Croația, vorbitor al unui dialect românesc. Se consideră că istroromânii reprezintă o populație de origine română care a migrat acolo prin secolele al X-lea sau al XI-lea, probabil din vestul Transilvaniei și din Banat din cauza infiltrării populațiilor maghiare în aceste zone. În prezent, istroromânii sunt toți bilingvi (vorbesc croata și dialectul lor).

ISTROROMÂN, -Ă (< n. pr. Istria + român) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o ramură a poporului român și care vorbește dialectul istroromân. I. au emigrat prin sec. 10-11 spre V Pen. Balcanice, stabilindu-se în Pen. Istria la Monte Maggiore și în Ins. Veglia (azi Krk). 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialect al limbii române, vorbit de istroromâni.