13 definiții pentru istroromân (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTROROMẤN, -Ă, istroromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român care trăiește în peninsula Istria și în insula Krk. 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ Dialect al limbii române vorbit de istroromâni (1). – Istria (n. pr.) + român.

istroromân, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: Istria + român] 1 smf, a (Persoană) care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Istria. 3 a Care aparține istroromânilor (1). 4 a Privitor la istroromâni (1). 5 sf Dialect al limbii române vorbit în Peninsula Istria.

ISTROROMẤN, -Ă, istroromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română ce trăiește în peninsula Istria. 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul istroromân. – Istria (n. pr.) + român.

ISTROROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține populației românești din peninsula Istria. /Istria n. pr. + român

ISTROROMÎ́N, -Ă, istroromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația romînească trăind în peninsula Istria din nord-vestul Peninsulei Balcanice și vorbind un dialect al limbii noastre. ♦ (Adjectival) Care aparține populației din Istria.

ISTROROMÂNĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de istroromâni. /Istro+ român


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

istroromấn adj. m., s. m., pl. istroromấni; adj. f. istroromấnă, pl. istroromấne

istroromân s. m., adj. m., pl. istroromâni; f. sg. istroromână, pl. istroromâne

istroromấnă (idiom) s. f., g.-d. art. istroromấnei

istroromână (idiomul) s. f., g.-d. art. istroromânei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ISTROROMẤN, -Ă adj. și s. m. (< Istria + român): 1. termen folosit în sintagmele dialect istroromân și idiom istroromân (v.). 2. locuitor din Peninsula Istria, de pe coasta dalmată a Mării Adriatice, între muntele Učka (Maggiore) și lacul Čepih din Croația, vorbitor al unui dialect românesc. Se consideră că istroromânii reprezintă o populație de origine română care a migrat acolo prin secolele al X-lea sau al XI-lea, probabil din vestul Transilvaniei și din Banat din cauza infiltrării populațiilor maghiare în aceste zone. În prezent, istroromânii sunt toți bilingvi (vorbesc croata și dialectul lor).

ISTROROMẤNĂ s. f. (< adj. istroromân, -ă < Istria + român): termen folosit de unii lingviști pentru a desemna idiomul sau dialectul vorbit de istroromâni (aceștia sunt convinși că acest idiom este de fapt o limbă în curs de dispariție). Adevărul este că idiomul i. trăiește în continuare, statul român propunându-și un program sistematic de susținere a păstrării dialectului și culturii istroromânilor prin reînființarea școlilor în idiomul lor și efectuarea serviciului religios în acest idiom, paralel cu primirea de tineri la studii în România, cu trimiterea de cărți, manuale, reviste, calendare etc. Se mizează pe o regenerare a spiritului de apartenență etnică a istroromânilor la patria de origine, România.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISTROROMẤN, -Ă (< n. pr. Istria + român) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o ramură a poporului român și care vorbește dialectul istroromân. I. au emigrat prin sec. 10-11 spre V Pen. Balcanice, stabilindu-se în Pen. Istria la Monte Maggiore și în Ins. Veglia (azi Krk). 2. Adj. Care aparține istroromânilor (1), privitor la istroromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialect al limbii române, vorbit de istroromâni.

Intrare: istroromân (adj.)
istroromân1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istroromân
  • istroromânul
  • istroromânu‑
  • istroromâ
  • istroromâna
plural
  • istroromâni
  • istroromânii
  • istroromâne
  • istroromânele
genitiv-dativ singular
  • istroromân
  • istroromânului
  • istroromâne
  • istroromânei
plural
  • istroromâni
  • istroromânilor
  • istroromâne
  • istroromânelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

istroromân (adj.)

etimologie: