9 definiții pentru istorioară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISTORIOARĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [Pr.: -ri-oa-] – Istorie + suf. -ioară.

ISTORIOARĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [Pr.: -ri-oa-] – Istorie + suf. -ioară.

istorioa sf [At: GOLESCU, ap. GCR. II, 257/1 / Pl: ~re / E: istorie + -oară] 1-10 (Șhp) Istorie (10-14) (scurtă). 11 Scurtă povestire moralizatoare, distractivă Si: snoavă, (liv) istoriolă (1). 12 Povestire inventată Si: (pop) scornitură, (liv) istoriolă (2).

ISTORIOARĂ, istorioare, s. f. Diminutiv al lui istorie (4); scurtă povestire distractivă, glumeață, moralizatoare, de obicei pentru copii. V. anecdotă, snoavă. Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. Donici fabulistul... ne spuse-această mică-istorioară. BOLINTINEANU, O. 195. – Pronunțat: -ri-oa-.

ISTORIOARĂ ~e f. (diminutiv de la istorie) Povestire scurtă, de obicei distractivă. [Sil. -ri-oa-] /istorie + suf. ~oară

istorioară f. istorie glumeață, anecdotă amuzantă.

istorioáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. istorie). Mică narațiune, mică povestire de aventurĭ saŭ de întîmplărĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

istorioa (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. istorioarei; pl. istorioare

istorioa (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. istorioarei; pl. istorioare

istorioa s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. istorioarei; pl. istorioare

Intrare: istorioară
istorioară substantiv feminin
  • silabație: -ri-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • istorioa
  • istorioara
plural
  • istorioare
  • istorioarele
genitiv-dativ singular
  • istorioare
  • istorioarei
plural
  • istorioare
  • istorioarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

istorioa, istorioaresubstantiv feminin

  • 1. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii; diminutiv al lui istorie (4.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. DLRLC
    • format_quote Donici fabulistul... ne spuse-această mică-istorioară. BOLINTINEANU, O. 195. DLRLC
etimologie:
  • Istorie + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.