9 definiții pentru istorioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ISTORIOARĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [Pr.: -ri-oa-] – Istorie + suf. -ioară.
ISTORIOARĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [Pr.: -ri-oa-] – Istorie + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
istorioară sf [At: GOLESCU, ap. GCR. II, 257/1 / Pl: ~re / E: istorie + -oară] 1-10 (Șhp) Istorie (10-14) (scurtă). 11 Scurtă povestire moralizatoare, distractivă Si: snoavă, (liv) istoriolă (1). 12 Povestire inventată Si: (pop) scornitură, (liv) istoriolă (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTORIOARĂ, istorioare, s. f. Diminutiv al lui istorie (4); scurtă povestire distractivă, glumeață, moralizatoare, de obicei pentru copii. V. anecdotă, snoavă. Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. Donici fabulistul... ne spuse-această mică-istorioară. BOLINTINEANU, O. 195. – Pronunțat: -ri-oa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISTORIOARĂ ~e f. (diminutiv de la istorie) Povestire scurtă, de obicei distractivă. [Sil. -ri-oa-] /istorie + suf. ~oară
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
istorioară f. istorie glumeață, anecdotă amuzantă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
istorioáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. istorie). Mică narațiune, mică povestire de aventurĭ saŭ de întîmplărĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
istorioară (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. istorioarei; pl. istorioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
istorioară (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. istorioarei; pl. istorioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
istorioară s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. istorioarei; pl. istorioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ri-oa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
istorioară, istorioaresubstantiv feminin
- 1. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii; diminutiv al lui istorie (4.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. DLRLC
- Donici fabulistul... ne spuse-această mică-istorioară. BOLINTINEANU, O. 195. DLRLC
-
etimologie:
- Istorie + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09