9 definiții pentru isprăvnici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

isprăvnici [At: NEGRUZZI, S. I, 239 / Pzi: ~icesc / E: ispravnic] (Înv) 1 vi A îndruma un grup de oameni. 2 vt A conduce o instituție, o organizație, având întreaga răspundere în domeniul respectiv Si: a conduce, a guverna. 3 vt A administra o moșie sau o subdiviziune teritorială a unui stat. 4 vt A împuternici pe cineva să facă ceva. 5 vt A îndeplini o misiune. 6 vt A termina o lucrare, o acțiune. 7-8 vtr A (se) face prefect.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A administra, a guverna, a conduce (un județ).

isprăvnicì v. a se face ispravnic (ironic): în sfârșit m’am isprăvnicit! AL.

2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

isprăvnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 să isprăvniceáscă

isprăvnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.

isprăvnici vb.v. ADMINISTRA. AUTORIZA. CÎRMUI. CONDUCE. DELEGA. GOSPODĂRI. ÎMPUTERNICI. ÎNVESTI.

Intrare: isprăvnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • isprăvnici
  • isprăvnicire
  • isprăvnicit
  • isprăvnicitu‑
  • isprăvnicind
  • isprăvnicindu‑
singular plural
  • isprăvnicește
  • isprăvniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • isprăvnicesc
(să)
  • isprăvnicesc
  • isprăvniceam
  • isprăvnicii
  • isprăvnicisem
a II-a (tu)
  • isprăvnicești
(să)
  • isprăvnicești
  • isprăvniceai
  • isprăvniciși
  • isprăvniciseși
a III-a (el, ea)
  • isprăvnicește
(să)
  • isprăvnicească
  • isprăvnicea
  • isprăvnici
  • isprăvnicise
plural I (noi)
  • isprăvnicim
(să)
  • isprăvnicim
  • isprăvniceam
  • isprăvnicirăm
  • isprăvniciserăm
  • isprăvnicisem
a II-a (voi)
  • isprăvniciți
(să)
  • isprăvniciți
  • isprăvniceați
  • isprăvnicirăți
  • isprăvniciserăți
  • isprăvniciseți
a III-a (ei, ele)
  • isprăvnicesc
(să)
  • isprăvnicească
  • isprăvniceau
  • isprăvnici
  • isprăvniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

isprăvnici

  • 1. A administra, a conduce în calitate de ispravnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • ispravnic
    surse: DEX '98 DEX '09