6 definiții pentru iscălit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCĂLÍT1 s. n. Faptul de a (se) iscăli.V. iscăli.

ISCĂLÍT1 s. n. Faptul de a (se) iscăli.V. iscăli.

iscălit1 sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: iscăli] Iscălire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCĂLIT s. iscălire, semnare, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.)

Intrare: iscălit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscălit
  • iscălitul
  • iscălitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iscălit
  • iscălitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iscălit (s.n.)

etimologie:

  • vezi iscăli
    surse: DEX '98 DEX '09