6 definiții pentru iscălit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCĂLÍT2, -Ă, iscăliți, -te, adj. (Despre texte, documente, acte) Care poartă iscălitura autorului sau emitentului. – V. iscăli.

ISCĂLÍT2, -Ă, iscăliți, -te, adj. (Despre texte, documente, acte) Care poartă iscălitura autorului sau emitentului. – V. iscăli.

iscălit2, ~ă a [At: PRAVILA (1814), 42/11 / Pl: ~iți, ~e / E: iscăli] 1 (D. persoane) Subscris. 2 (D. texte, documente, acte) Care poartă semnătura autorului sau emitentului.

ISCĂLÍT, -Ă, iscăliți, -te, adj. 1. (Despre texte, documente) Care poartă iscălitura autorului. Adeverință iscălită. 2. (Despre oameni) Al cărui nume este scris sub textul unui act oficial, al unei scrisori etc.; semnat. ♦ (Substantivat, articulat; învechit) Subsemnatul. Cu dreptate Iscălitul versuiește. CONACHI, P. 79.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCĂLÍT adj. semnat, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.)

ISCĂLIT adj. semnat, subscris, (înv.) subsemnat. (Act ~.)

Intrare: iscălit (adj.)
iscălit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscălit
  • iscălitul
  • iscălitu‑
  • iscăli
  • iscălita
plural
  • iscăliți
  • iscăliții
  • iscălite
  • iscălitele
genitiv-dativ singular
  • iscălit
  • iscălitului
  • iscălite
  • iscălitei
plural
  • iscăliți
  • iscăliților
  • iscălite
  • iscălitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iscălit (adj.)

etimologie:

  • vezi iscăli
    surse: DEX '09 DEX '98