11 definiții pentru irmos
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IRMOS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ.
IRMOS, irmoase, s. n. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. – Din sl. irmosŭ.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
irmos sn [At: (a. 1768) CATAVASIER, ap. BV II, 177 / Pl: ~oase / E: vsl ирмосъ] (Înv) Primă strofă dintr-o cântare bisericească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRMOS, irmoase, s. n. Versul cu care începe o cîntare bisericească și care arată cuprinsul și melodia celorlalte versuri. Începu a cînta cu glas gros acest irmos. STĂNOIU, C. I. 99. Începea a-i cînta irmosul următori, pe glas al doilea. CREANGĂ, A. 139.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IRMOS ~oase n. arh. Început al unei cântări bisericești. /<sl. irmosu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
irmos n. melodia după care se intonează cântările bisericești: începe a cânta irmosul următor pe glas al doilea. [Gr. mod,].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
irmós n., pl. oase (ngr. irmós, vgr. eirmós, serie, rînduĭală, irmos; vsl. rus. irmósŭ). Vers biblic pus în fruntea unuĭ tropar și după a căruĭ melodie se cîntă versurile următoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
irmos s. n., pl. irmoase
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
irmos s. n., pl. irmoase
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
irmos s. n., pl. irmoase
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
irmos (irmoase), s. n. – Antifon, versul inițial din oricare imn bisericesc. Gr. εἰρμός, în parte prin intermediul sl. irmosu. Sec. XVIII. – Der. irmologhion, s. n. (referitor la imn), din gr. εἰρμολόγιον.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
irmos (Biz.) (< gr. εἱρμός [eirmos], „legătură, urmare, înlănțuire”), prima strofă sau tropar* din poemul condac* sau din fruntea fiecărei ode (3) a canonului (2). I. este alcătuit, la unii autori, din 3-13 versuri iar la alții din 20-30. Potrivit legii izosilabei i. și troparele au riguros același număr de silabe, iar potrivit aceleia a homotoniei, troparele reproduc toate accentele (III, 1) ritmice ale i., servind ca punct de plecare acrostihului*, determină forma tuturor strofelor, asigurând unitatea poemului (canonului). Până astăzi, odele poartă în fruntea lor uneori i. întreg; alteori numai primele cuvinte, pentru a indica melodia pe care se vor cânta troparele odei respective. I. canonului de la utrenia* sărbătorilor mari se numesc catavasii*. V.: automelă; prosomie. Ant.: idiomelă, automelă.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
irmos, irmoasesubstantiv neutru
- 1. Primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Începu a cînta cu glas gros acest irmos. STĂNOIU, C. I. 99. DLRLC
- Începea a-i cînta irmosul următori, pe glas al doilea. CREANGĂ, A. 139. DLRLC
-
etimologie:
- irmosŭ DEX '98 DEX '09