IPOSTAZIERE, ipostazieri, s. f. Transformare (eronată) pe plan mintal a unei relații, a unei însușiri sau a unei noțiuni într-o realitate de sine stătătoare. [Pr.: -zi-e-] – Din ipostază.

ipostaziere sf [At: DEX / P: ~zi-e~ / Pl: ~ri / E: ipostazia] 1 Prezentare a ceva imaginar ca fiind real. 2 Transformare mentală a unei relații, a unei însușiri sau a unei noțiuni într-o realitate de sine stătătoare. 3 (Log) Transformare arbitrară a unei entități fictive sau accidentale (a unui cuvânt, a unui concept) într-o substanță propriu-zisă. 4 (Lin) Substituire a unei categorii gramaticale.

IPOSTAZIERE, ipostazieri, s. f. Transformare mintală a unei relații, a unei însușiri sau a unei noțiuni într-o realitate de sine stătătoare. [Pr.: -zi-e-] – Din ipostază.

IPOSTAZIERE s.f. Acțiunea de a ipostazia și rezultatul ei. [Pron. -zi-e-. / < ipostazia].

ipostaziere (desp. -pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. ipostazierii; pl. ipostazieri

!ipostaziere (-pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. ipostazierii; pl. ipostazieri

ipostaziere s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. ipostazierii; pl. ipostazieri