16 definiții pentru iordan

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IORDAN, iordane, s. n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la Bobotează. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ.

iordan sn [At: PSALT. SCH. 242/15 / Pl: ~e / E: vsl иоръданъ] 1 (În religia creștină) Slujbă religioasă în ziua de Bobotează (6 ianuarie), amintind de botezul Mântuitorului în râul Iordan și constând în sfințirea apei și stropirea cu apa sfințită. 2 (În religia creștină; pex) Sărbătoare de Bobotează. 3 (Reg; pex) Petrecere cu ocazia sărbătorilor de iarnă. 4 (Pfm; îe) A umbla cu ~e A spune vorbe goale. 5 (Pfm; îae) A se ține de lucruri neserioase.

IORDAN, iordane, s. n. Bobotează; slujbă religioasă care se face la bobotează. ◊ Expr. (Fam.) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. – Din sl. iordanŭ.

IORDAN, iordane, s. n. Bobotează. ◊ Expr. (Familiar) A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase.

IORDAN ~e n. rel. Sărbătoare prin care se cinstește botezul lui Isus Hristos; bobotează. /<sl. iordanu

iordan m. 1. troparul care începe cu cuvintele: «în Iordan botezându-te, Tu, Doamne,..»; 2. sfințirea cea mare a apei: în ajunul Bobotezei preotul umblă cu iordanul din casă încasă. [V. Iordan].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iordan (sărbătoare) s. n., pl. iordane

iordane s. n. pl. (în expr.)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iordan s. m. – Ceremonia religioasă a sfințirii apei, pe 6 ianuarie, întru comemorarea botezului Domnului. De la Iordan, și acesta din ngr. ’Iορδάνης, sl. Iordanŭ (Tiktin; DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188). – Der. iordăni, vb. (a stropi cu apă sfințită, de Bobotează; este obicei religios și totodată popular, care conform tradiției se ținea cu mare fast la Curtea domnească); iordănit, s. n. (obicei popular ce constă în a stropi cu apă sfințită); iordănitor (var. iordănaș), s. m. (persoană care stropește cu apă sfințită).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

iordan, iordane s. n. 1. truc. 2. minciună.

a duce cu cobza / iordanul / muia / preșul expr. (intl.) a înșela, a minți.

a se ține de iordane expr. a minți.

a umbla cu iordane expr. 1. a spune vorbe goale. 2. a se ține de lucruri neserioase. 3. a minți; a fabula.

Intrare: iordan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iordan
  • iordanul
  • iordanu‑
plural
  • iordane
  • iordanele
genitiv-dativ singular
  • iordan
  • iordanului
plural
  • iordane
  • iordanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iordan, iordanesubstantiv neutru

  • 1. Slujbă religioasă care se face la bobotează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: Bobotează
    • chat_bubble familiar A umbla cu iordane = a spune vorbe goale; a se ține de lucruri neserioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.