IONIZARE, ionizări, s. f. 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor, aplicat în reumatism, poliomielită etc.; ionoterapie. [Pr.: i-o-] – V. ioniza.

ionizare sf [At: MACAROVICI, CH. 181 / P: i-o~ / Pl: ~zări / E: ioniza] (Chm) 1 Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni (1) Si: ionizație. 2 Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor Si: ionoterapie.

IONIZARE, ionizări, s. f. 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionoterapie, (rar) ionizație. [Pr.: i-o-] – V. ioniza.

IONIZARE s. f. Producere a ionilor într-un mediu oarecare. – Pronunțat: i-o-.

IONIZARE s.f. 1. Formarea de ioni într-un anumit mediu; ionizație. 2. Introducere de ioni în organism în scop terapeutic. [< ioniza].

ionizare (desp. i-o-) s. f., g.-d. art. ionizării; pl. ionizări

ionizare (i-o-) s. f., g.-d. art. ionizării; pl. ionizări

ionizare s. f. (sil. i-o-), g.-d. art. ionizării; pl. ionizări

IONIZARE s. 1. (FIZ.) ionizație. 2. (MED.) ionoterapie.

IONIZARE s. 1. (FIZ.) ionizație. 2. (MED.) ionoterapie.