8 definiții pentru ionic (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IONIC1, -Ă, ionici, -ce, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin proporții grandioase, prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. 2. Adj. (Despre construcții sau elemente arhitectonice) Care ține de ionic1 (1), care se referă la ionic1; în stil ionic1. 3. S. m., adj. (Picior de vers antic) format din patru silabe, două lungi și două scurte. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionique.

ionic1, ~ă [At: IORGA, L. II, 103 / P: i-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ionique] 1-4 a Ionian (6-9). 5-6 sm, a (Șîs vers ~) (Picior de vers antic) format din patru silabe, două lungi și două scurte. 7 a (Îs) Filozofie ~ă Cel mai vechi curent filozofic materialist grec, apărut în Ionia, în sec. VII-VI î. Hr., care explică universul prin reducerea tuturor lucrurilor la un principiu unic (apa, aerul, focul etc.). 8-9 sn, a (Stil, ordin arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute, friză continuă etc. 10 a (D. construcții sau elemente arhitectonice) În stil ionic (9).

IONIC1, -Ă, ionici, -ce, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. 2. Adj. (Despre construcții sau elemente arhitectonice) Care ține de ionic1 (1), care se referă la ionic1; în stil ionic1. 3. S. m., adj. m. (Picior de vers antic) format din patru silabe, două lungi și două scurte. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionique.

IONIC1, -Ă I. adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic cu coloane zvelte și capitelul cu două volute laterale. ◊ (despre elemente arhitectonice, clădiri) în stil ionic. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală coincide cu aceea a modului major natural. II. s. m. picior de vers antic format din două silabe lungi și două scurte. ◊ (adj.) ritmul corespunzător. (< fr. ionique, lat. ionicus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ionic2 (ordin arhitectonic) (desp. i-o-) s. n.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ionic (< eponimul Ἴων, erou mitic, strămoșul ionienilor). I. (în prozodia* antică) Dipodie* alcătuită din două silabe lungi și două scurte (un piric* și un spondeu*). După felul cum sunt dispuse silabele, i. are două variante: i. major, cu spondeu la început (--UU) și i. minor, care începe piricul (UU--). II. 1. În sistemul modal al grecilor antici, i. era modul (I, 1) de sol (sinonim cu hiperlidicul, hipofrigicul sau iasticul). 2. În ev. med., i. a devenit mod (1, 3) de do și, ulterior, a evoluat dând naștere majorului* din sistemul tonal funcțional. V. tonalitate.

IONIC (< fr. ionique, de la Ionia, localitate în Asia minoră) Unitate metrică alcătuită din patru silabe, două lungi și două scurte. Ea este de două feluri: ionicul mic, format din patru silabe, două silabe scurte și două lungi (...) ex. sapienter (cu înțelepciune) și ionicul mare, din patru silabe, două lungi și două scurte (...) ex. prudentia (prudență). Termenul ionic mai este folosit și în denumirea versurilor alcătuite din unități metrice ionice (versuri ionice), precum și a poeziilor ionice sau sotadice, poezii cu caracter licențios. Versul ionic a fost folosit îndeosebi de liricii greci și de poeți latini, ca Marțial, Petroniu.

Intrare: ionic (s.n.)
  • silabație: i-o-nic info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ionic
  • ionicul
  • ionicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ionic
  • ionicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ionicsubstantiv neutru

  • 1. Stil, ordin etc. arhitectonic caracterizat prin proporții grandioase, prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.