ionic¹, ~ă [At: IORGA, L. II, 103 / P: i-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ionique] 1-4 a Ionian (6-9). 5-6 sm, a (Șîs vers ~) (Picior de vers antic) format din patru silabe, două lungi și două scurte. 7 a (Îs) Filozofie ~ă Cel mai vechi curent filozofic materialist grec, apărut în Ionia, în sec. VII-VI î. Hr., care explică universul prin reducerea tuturor lucrurilor la un principiu unic (apa, aerul, focul etc.). 8-9 sn, a (Stil, ordin arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute, friză continuă etc. 10 a (D. construcții sau elemente arhitectonice) În stil ionic (9).