ion sm [At: MACAROVICI, CH. 102, cf 211 / P: i-on / Pl: ~i / E: fr ion] 1 Atom, moleculă sau grupare de atomi, care are un exces de sarcină electrică pozitivă sau negativă, provenită din diferența dintre numărul de protoni și numărul de electroni. 2 (Îs) ~-gram Sumă a greutăților atomilor dintr-un ion, exprimată în grame.

ION, ioni, s. m. Atom (sau grup de atomi) încărcat cu electricitate. – Pronunțat: i-on.

ION s.m. Atom sau grup de atomi încărcați cu electricitate. [Pron. i-on. / < fr. ion].

ION s. m. particulă electrizată de sarcină pozitivă (cation) sau negativă (anion), provenind dintr-un atom (sau grup de atomi). (< fr. ion)

ION ~i m. Particulă alcătuită dintr-un atom sau un grup de atomi care poartă încărcătură electrică. [Sil. i-on] /<fr. ion

Ioan sau Ion (scurtat Io) m. numele inițial în titulatura Domnilor români: Ion Mateiu-Voevod și Domn a toată Țara Ungro-Vlahiei. [Acest nume ar veni dela Ioan I sau Ioanițiu, primul împărat al Ungro-Vlahilor].

ion (desp. i-on) s. m., pl. ioni

ion (i-on) s. m., pl. ioni

ion s. m., pl. ioni

Ion, fiul lui Xuthus, regele Peloponnesului (într-o altă versiune, al lui Apollo), și al Creusei, fiica regelui Erechtheus. La moartea tatălui său, a pornit cu război împotriva egialienilor. Selinus, regele acestora din urmă, i-a dat-o însă de soție pe fiica sa, Helice, lăsîndu-i totodată moștenire tronul. De la numele lui Ion țara a luat și ea numele de Ionia, iar locuitorii ei s-au numit ionieni.

IÓN (< fr. {i}; gr. ion „care merge”) s. m. (FIZ.) Atom, moleculă sau grupare de atomi cu exces de sarcină electrică pozitivă (i. pozitivi, cationi) sau negativă (i. negativi, anioni); apare prin pierderea sau câștigarea unuia sau a mai multor electroni. Termenul a fost propus de M. Faraday (1834).

Ion-Sintion, divinitate folclorică din mitologia românească, frate vitreg sau frate de cruce al lui Crăciun.

ION CORVIN, com. în jud. Constanța; 2.048 loc. (1998). Schit de călugări (înființat în 1990), cu biserica Sf. Andrei.

ION CREANGĂ, com. în jud. Neamț; 5.463 loc. (1998). Stație de c. f. (Muncelu).

ION ROATĂ, com. în jud. Ialomița, pe stânga râului Ialomița; 3.695 loc. (1998). Stație de c. f. (Broșteni). Între 1969 și 1981 a făcut parte din jud. Ilfov. Biserica Sf. Nicolae (sec. 18), în satul Broșteni.

ION ILIESCU Bunica, Ilici, Nea Nelu, Nelu Cotrocelu.

ION s. ion de hidrogen v. proton; ion negativ v. anion; ion pozitiv v. cation.