10 definiții pentru iolă (s.f.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IÓLĂ, iole, s. f. Ambarcațiune sportivă îngustă și ușoară, cu o velă prinsă de un catarg, condusă de o singură persoană. – Din fr. yole.

io sf [At: DA ms / S și: yo / Pl: ~le / E: fr yole] Ambarcațiune sportivă, îngustă și ușoară, cu o velă prinsă de un catarg, condusă de o singură persoană.

IÓLĂ, iole, s. f. Ambarcație sportivă îngustă și ușoară, cu o velă prinsă de un catarg, condusă de o singură persoană. – Din fr. yole.

IÓLĂ, iole, s. f. Barcă de sport, îngustă și ușoară, cu pînze sau cu lopeți. – Pronunțat: io-.

IÓLĂ s.f. Ambarcație cu vâsle sau cu pânze, strâmtă, lungă și ușoară, larg răspândită în concursurile de iahting. ♦ Ambarcație cu doi arbori, folosită pentru pescuit. ♦ Barcă cu două, patru sau șase rame, folosită de nave în diferite scopuri. [Pron. io-. / cf. fr. yole, sp. yola, engl. Yawl, norv. jol].

IÓLĂ1 s. f. ambarcație de sport strâmtă, lungă și ușoară, cu o singură velă, condusă de o singură persoană. ◊ ambarcație cu doi arbori, pentru pescuit. ◊ barcă cu două, patru sau șase rame, folosită de nave în diferite scopuri. (< fr. yole)

IÓLĂ ~e f. Ambarcație sportivă de dimensiuni mici, condusă de o persoană cu ajutorul unei singure vele. [G.-D. iolei; Sil. io-lă] /<fr. yole


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iólă (io-) s. f., g.-d. art. iólei; pl. ióle

iólă s. f. (sil. io-), g.-d. art. iólei; pl. ióle

Intrare: iolă (s.f.)
iolă1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: io-lă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • io
  • iola
plural
  • iole
  • iolele
genitiv-dativ singular
  • iole
  • iolei
plural
  • iole
  • iolelor
vocativ singular
plural

iolă (s.f.)

  • 1. Ambarcațiune sportivă îngustă și ușoară, cu o velă prinsă de un catarg, condusă de o singură persoană.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Ambarcație cu doi arbori, folosită pentru pescuit.
      surse: DN
    • 1.2. Barcă cu două, patru sau șase rame, folosită de nave în diferite scopuri.
      surse: DN

etimologie: