6 definiții pentru invocator (s.m.)
Explicative DEX
INVOCATOR, -OARE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur).
INVOCATOR, -OARE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
invocator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: invoca + -tor] 1-6 (Persoană) care invocă (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* INVOCATOR sm. Cel ce invoacă puterile inculte, duhurile necurate [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
INVOCATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care face o invocație, care invocă. [Cf. fr. invocateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVOCATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care invocă. (după fr. invocatoire, invocateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
invocator s. m., adj. m., pl. invocatori; f. sg. și pl. invocatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
invocator, invocatorisubstantiv masculin invocatoare, invocatoaresubstantiv feminin invocator, invocatoareadjectiv
- 1. (Persoană) care face o invocație, care invocă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Invoca + -tor DEX '98 DEX '09
- invocatoire, invocateur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.