6 definiții pentru invariant (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVARIÁNT, -Ă, invarianți, -te, adj., s. m. (Mărime, relație, proprietate etc.) care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări. [Pr.: -ri-ant.Var.: invariántă s. f.] – Din fr. invariant.

invariant [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 43 / V: sf / Pl: ~nți / E: fr invariant] 1 a (D. un fenomen, legi ale naturii etc.) Invariabil (1). 2 sm Mărime, relație sau proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică sau matematică. 3 sf (Mat) Funcție de coeficiență care rămâne neschimbată când se trece de la un sistem de axe la altul. 4 sm (Est) Existență în toate domeniile artei a unor elemente permanente, imuabile de-a lungul evoluției istorice a artelor.

INVARIÁNT, -Ă adj. Invariabil. // s.n. Mărime, relație sau proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică sau matematică. ♦ (Estet.) Existența în toate domeniile artei a unor elemente cu caracter de permanență, absolut imuabile de-a lungul evoluției istorice a artelor. [Pron. -ri-ant, pl. -te. / < fr., engl. invariant, germ. Invariant].

INVARIÁNT, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă. II. s. m. 1. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică. 2. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut. 3. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invariánt (-ri-ant) adj. m., s. m., pl. invariánți; adj. f., s. f. invariántă, pl. invariánte

invariánt s. m. (mat.), adj. m. (sil. -ri-ant), pl. invariánți; f. sg. invariántă, g.-d. art. invariántei, pl. invariánte

Intrare: invariant (adj.)
invariant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ri-ant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invariant
  • invariantul
  • invariantu‑
  • invariantă
  • invarianta
plural
  • invarianți
  • invarianții
  • invariante
  • invariantele
genitiv-dativ singular
  • invariant
  • invariantului
  • invariante
  • invariantei
plural
  • invarianți
  • invarianților
  • invariante
  • invariantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invariant (adj.)

  • 1. Care rămâne neschimbat în urma aplicării sau intervenției unei transformări.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. estetică (Despre un sistem fizico-chimic) Cu varianță nulă.
    surse: MDN '00

etimologie: