14 definiții pentru invariant (s.m.) invariantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVARIÁNT, -Ă, invarianți, -te, adj., s. m. (Mărime, relație, proprietate etc.) care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări. [Pr.: -ri-ant.Var.: invariántă s. f.] – Din fr. invariant.

invariant [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 43 / V: sf / Pl: ~nți / E: fr invariant] 1 a (D. un fenomen, legi ale naturii etc.) Invariabil (1). 2 sm Mărime, relație sau proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică sau matematică. 3 sf (Mat) Funcție de coeficiență care rămâne neschimbată când se trece de la un sistem de axe la altul. 4 sm (Est) Existență în toate domeniile artei a unor elemente permanente, imuabile de-a lungul evoluției istorice a artelor.

INVARIÁNT, invarianți, s. m. Mărime, relație, proprietate etc. care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări. [Pr.: -ri-ant. Var.: invariántă s. f.] – Din fr. invariant.

INVARIÁNT, -Ă adj. Invariabil. // s.n. Mărime, relație sau proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică sau matematică. ♦ (Estet.) Existența în toate domeniile artei a unor elemente cu caracter de permanență, absolut imuabile de-a lungul evoluției istorice a artelor. [Pron. -ri-ant, pl. -te. / < fr., engl. invariant, germ. Invariant].

INVARIÁNT, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă. II. s. m. 1. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică. 2. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut. 3. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant)

INVARIÁNT ~ți m. Mărime (sau relație, proporție etc.) care nu se schimbă în urma aplicării unei transformări. /<fr. invariant

INVARIÁNTĂ s. f. v. invariant.

INVARIÁNTĂ s. f. v. invariant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invariánt (-ri-ant) adj. m., s. m., pl. invariánți; adj. f., s. f. invariántă, pl. invariánte

invariánt s. m. (mat.), adj. m. (sil. -ri-ant), pl. invariánți; f. sg. invariántă, g.-d. art. invariántei, pl. invariánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INVARIÁNT s. n. (< fr., engl., rus. invariant): 1. (în teoria descriptivistă) clasă de variante (v.). 2. (în teoria glosematică) unitate care intră în relație de comutare (v.) cu o alta. Este cea mai simplă unitate neschimbătoare de la care se pot reconstitui toate elementele unei limbi.

INVARIÁNTĂ s. f. (< fr., engl., rus. invariant, cf. germ. Invariant): formă care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, dovedește atât diferență de expresie, cât și diferență de conținut, ca de exemplu școală – școli, flutur – fluturi, tablou – tablouri etc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INVARIÁNT (< fr. {i}) s. m. (MAT.) Obiect matematic (număr, grup, inel etc.) care nu se schimbă față de un grup de transformări.

Intrare: invariant (s.m.)
invariant2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -ri-ant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invariant
  • invariantul
  • invariantu‑
plural
  • invarianți
  • invarianții
genitiv-dativ singular
  • invariant
  • invariantului
plural
  • invarianți
  • invarianților
vocativ singular
plural
invariantă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invariantă
  • invarianta
plural
  • invariante
  • invariantele
genitiv-dativ singular
  • invariante
  • invariantei
plural
  • invariante
  • invariantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invariant (s.m.) invariantă

  • 1. Mărime, relație, proprietate etc. care rămâne neschimbată în urma aplicării sau intervenției unei transformări.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut.
    surse: MDN '00
  • 3. estetică Existența în toate domeniile artei a unor elemente cu caracter de permanență, absolut imuabile de-a lungul evoluției istorice a artelor.
    surse: DN

etimologie: