7 definiții pentru intonat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intonat, ~ă a [At: DA ms / V: în~ / Pl: ~ați, ~e / E: intona] 1 Cântat. 2 Rostit cu un anumit ton Si: accentuat, modulat.

INTONA, intonez, vb. I. Tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [Var.: (pop.) întona vb. I] – Din it. intonare.

INTONA vb. I. tr. 1. A cînta, a executa (o bucată muzicală). 2. A rosti, a spune (un cuvînt, o propoziție etc.) cu un anumit ton. [P.i. -nez și inton, var. întona vb. I. / < it. intonare, cf. fr. entonner].

A INTONA ~ez tranz. 1) (piese muzicale) A începe indicând tonul melodiei. 2) A cânta încet și fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona; a murmura. 3) (compoziții muzicale) A interpreta în mod solemn. 4) (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonner[1]

  1. Var. întona (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intona vb., ind. prez. 1 sg. intonez, 3 sg. și pl. intonea[1]

  1. Var. întona (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTONA vb. 1. v. cânta. 2. a modula. (~ cuvintele.)[1]

  1. Var. întona (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: intonat
intonat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intonat
  • intonatul
  • intonatu‑
  • intona
  • intonata
plural
  • intonați
  • intonații
  • intonate
  • intonatele
genitiv-dativ singular
  • intonat
  • intonatului
  • intonate
  • intonatei
plural
  • intonați
  • intonaților
  • intonate
  • intonatelor
vocativ singular
plural
întonat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întonat
  • ‑ntonat
  • întonatul
  • întonatu‑
  • ‑ntonatul
  • ‑ntonatu‑
  • întona
  • ‑ntona
  • întonata
  • ‑ntonata
plural
  • întonați
  • ‑ntonați
  • întonații
  • ‑ntonații
  • întonate
  • ‑ntonate
  • întonatele
  • ‑ntonatele
genitiv-dativ singular
  • întonat
  • ‑ntonat
  • întonatului
  • ‑ntonatului
  • întonate
  • ‑ntonate
  • întonatei
  • ‑ntonatei
plural
  • întonați
  • ‑ntonați
  • întonaților
  • ‑ntonaților
  • întonate
  • ‑ntonate
  • întonatelor
  • ‑ntonatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)