12 definiții pentru intitulare
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTITULARE, intitulări, s. f. Acțiunea de a (se) intitula și rezultatul ei; titlu, nume. [Var.: (pop.) întitulare s. f.] – V. intitula.
INTITULARE, intitulări, s. f. Acțiunea de a (se) intitula și rezultatul ei; titlu, nume. [Var.: (pop.) întitulare s. f.] – V. intitula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
intitulare sf [At: IORGA, N. R. A. I, 191 / V: (pop) în~, întitulire / Pl: ~lări / E: intitula] 1 Denumire a unei scrieri. 2 Numire a cuiva sau a ceva într-un anumit fel. 3 Purtare a unui titlu. 4 (Ccr) Titlu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTITULARE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) intitula; numire; (concretizat) titlu. Măria-ta... – Ce? mai auzii această-ntitulare. Către cine O rostiți? DAVILA, V. V. 51. – Variantă: întitulare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTITULARE s.f. Acțiunea de a (se) intitula. [< intitula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTITULARE s. f. v. intitulare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTITULARE s. f. v. intitulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNTITULARE s. f. v. intitulare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
întitulare sf vz intitulare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întitulire sf vz intitulare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
intitulare s. f., g.-d. art. intitulării; pl. intitulări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
intitulare s. f., g.-d. art. intitulării; pl. intitulări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
intitulare s. f., g.-d. art. intitulării; pl. intitulări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INTITULARE s. v. denumire, nume, numire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
intitulare s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
intitulare, intitulărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) intitula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Măria-ta... – Ce? mai auzii această-ntitulare. Către cine O rostiți? DAVILA, V. V. 51. DLRLC
-
etimologie:
- intitula DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.