8 definiții pentru interzis (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.

INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este oprit, care nu este permis. 2. S. m. și f. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție. – V. interzice.

interzis2, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 98 / Pl: ~iși, ~e / E: interzice] 1 a Care este oprit, nepermis. 2 smf Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale Si: interdict (1). 3 smf Persoană pusă sub interdicție (3) Si: interdict (2). 4 (Fam) Foarte mirat. 5 (Fam) Șocat.

INTERZÍS, -Ă, interziși, -se, s. m. și f. Persoană căreia i s-a oprit, prin hotărîre judecătorească, exercițiul drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție.

INTERZÍS, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) pus sub interdicție. [< interzice].

INTERZÍS2 ~să (~și, ~se) m. și f. Persoană supusă interdicției. / v. a interzice

interzis a. 1. cu totul turburat; 2. cel lovit de interdicțiune: interzisul e asimilat în toate privințele minorului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interzís adj. m., s. m., pl. interzíși; adj. f., s. f. interzísă, pl. interzíse

interzís adj. m., s. m., pl. interzíși; f. sg. interzísă, pl. interzíse

Intrare: interzis (s.m.)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interzis
  • interzisul
  • interzisu‑
plural
  • interziși
  • interzișii
genitiv-dativ singular
  • interzis
  • interzisului
plural
  • interziși
  • interzișilor
vocativ singular
  • interzisule
  • interzise
plural
  • interzișilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interzis, -ă (persoană) interzisă

  • 1. Persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi interzice
    surse: DEX '09 DEX '98 DN